joi, 14 februarie 2008

Limitele Universului observabil

Pentru a intelege mai bine aceasta expunere, trebuie sa cititi mai intai articolul "Subspatiu,spatiu,hiperspatiu" pe care l-am publicat in 04 dec.2007 la adresa http://www.spacesignals.blogspot.com/ si in care am prezentat modul in care consider eu ca Universul este organizat pe trepte ierarhice, in care un spatiu de rang superior include un spatiu de rang inferior, iar timpul "curge"mai incet in spatiul de rang superior in raport cu timpul propriu al spatiului de rang inferior. Considerand ca Universul este omogen si izotrop (la scara mare), in jurul oricarui element de spatiu exista o astfel de structura spatiala (asemanatoare foilor de ceapa), centrul fiind chiar elementul de spatiu. Pentru ca nu am reusit inca sa gasesc un model matematic corespunzator, voi continua sa arat cum teoria mea este verificata de observatiile astronomice.

  • "Deplasarea spre rosu" a spectrelor emise de stele indepartate nu trebuie neaparat explicata printr-un efect Doppler datorat "expansiunii" Universului ci, mai degraba prin faptul ca noi comparam spectrul unui eveniment ce se desfasoara intr-un spatiu de rang superior ( hiperspatiu) cu spectrul unui eveniment ce se desfasoara intr-un spatiu de rang inferior, iar orologiile proprii acestor spatii si implicit, evenimente, "bat" diferit (in spatiul de rang superior "bate" mai rar decat in cel de rang inferior). Ca urmare, nu mai suntem fortati sa folosim modelul "Big Bang"care sa explice "expansiunea" Universului pornind de la un moment initial, si putem reitera conceptul de "Univers infinit in timp si spatiu".
  • Constanta Hubble va avea in acest mod o alta interpretare, fiind legata de "viteza" cu care "curge" timpul in diversele ierarhii de structuri spatiale.
  • Paradoxul lui Olbers se refera la faptul ca, daca Universul este infinit, un observator ar trebui sa vada, in orice unghi solid ar privi si oricat de mic, cel putin o stea. Cerul nu ar trebui sa fie negru, ci stralucitor si alb. Conform ipotezei mele, cu cat privim la distante mai mari spre "marginile Universului", cu atat trecem spre structuri de spatiu de rang mai inalt, iar timpul corespunzator evenimentelor observate va "curge"din ce in ce mai incet. Radiatia electromagnetica receptionata va "aluneca "spre rosu, rosul spre infrarosu si asa mai departe. Trecand de o anumita limita, "dilatarea timpului" va fi atat de mare, incat informatia nu va mai ajunge la punctul nostru de observare si cerul va fi din ce in ce mai "intunecat".

Putem spune ca, pentru noi, care suntem observatori in spatiul de rang "r", spatiul de rang "r+n" din care informatiile pe care le primim vin intr-un ritm atat de lent incat nu le mai putem prelucra, este limita Universului observabil.

Voi reveni.


Read more!

marți, 5 februarie 2008

Ceasul solar

Cel mai simplu dispozitiv cu care se poate masura timpul este ceasul solar (sau cadranul solar). Acesta este format dintr-o tija fixata intr-un plan vertical care este orientat pe directia Nord-Sud si un plan orizontal, asezate in asa fel incat, atunci cand razele solare cad pe tija , umbra acesteia sa se gaseasca pe planul orizontal. Deoarece Pamantul se roteste in jurul axei sale, se poate marca pe suprafata orizontala pozitia umbrei la diferite ore ale zilei. Din pacate , dispozitivul functioneaza doar...pe timpul zilei si doar cand cerul este senin. Precizia ceasului solar nu este foarte mare, avand in vedere ca Pamantul are si o miscare de revolutie in jurul Soarelui, pe o orbita eliptica. Pentru a mari precizia,va trebui ca tija care produce umbra sa fie paralela cu axa Nord-Sud a Pamantului, adica inclinarea fata de planul orizontal sa fie egala cu latitudinea locului (in zona Romaniei aprox.45 grade). Deasemenea,cu acest dispozitiv putem afla cu o buna precizie pozitia punctelor cardinale, dupa cum urmeaza: urmarim pozitia si lungimea umbrei lasate de tija verticala, in cursul zilei. Cand lungimea acestei umbre are valoare minima, directia umbrei coincide cu directia Nord- Sud, fiind indreptata spre nord in emisfera nordica si spre sud in emisfera sudica. In acel moment Soarele se gaseste pe meridianul locului si spunem ca este "amiaza". Mai multe informatii puteti gasi urmarind link-ul "CEASUL SOLAR" din lista de link-uri din dreapta paginii.

Read more!

duminică, 3 februarie 2008

MASURAREA TIMPULUI

Pentru inceput, va trebui sa precizam semnificatia unor temeni, legat de masurarea timpului:
  • Timpul Universal(Universal Time - U.T.sau Greenwich Mean Time - G.M.T.)

In navigatie si astronomie se foloseste acelasi timp pentru intreaga planeta. S-a stabilit ca acesta sa fie cel din localitatea Greenwich,Anglia, prin care trece Primul meridian al planetei (longitudinea 0 grade) si unde se afla Observatorul Astronomic Regal Greenwich. Timpul Universal se masoara folosind un sofisticat ceas atomic a carui eroare este mai mica de o secunda la 300 ani.

  • Timpul Standard (Standard TIme)

Deoarece Pamantul se invarte in jurul axei sale in aproximativ 24 ore, globul pamantesc a fost impartit (intr-o prima aproximatie) in 24 zone orare, astfel incat soarele sa indice, la ora 12 a fiecarei zone, sudul geografic. Timpul standard coreleaza Timpul Universal cu timpul local al unei zone de pe pamantprin adaugarea sau scaderea unui numar de ore , in functie d4e zona orara in care e gaseste locatia respectiva. Astfel, pentru regiuni situate intre 0 si 180 grade longitudine estica (adica la est fata de Greenwich) ora locala se calculeaza ca: U.T.+1,U.T.+2,...,U.T.+12, iar pentru zonele situate intre 0 si 180 grade longitudine vestica (adica la vest de Greenwich), ora locala se calculeaza ca : U.T.-1, U.T.-2,..., U.T.-12. De exemplu, timpul standard in Romania este Timpul Universal +2 ore.

  • Timpul Sideral (Sidereal Time) se mai numeste si Timp astronomic sau Timp celestial.

Acest mod de masurare a timpului se afla in concordanta cu pozitia stelelor pe cer. Se considera o zi siderala (Sidereal Day), timpul in care Pamantul efectueaza o rotatie completa in jurul propriei axe, astfel incat o stea indepartata (nu Soarele) sa se gaseasca pe cer in aceeasi pozitie. Deoarece Pamantul are si o miscare de revolutie in jurul Soarelui, ziua siderala este putin mai scurta decat 24 ore. Mai precis, ziua siderala are 23 ore 56 minute si 4,1 secunde masurate in unitati de Timp Universal. O zi siderala este impartita in 24 ore siderale, o ora siderala are 60 minute siderale iar un minut sideral are 60 de secunde siderale.

  • Timpul Solar (Solar Time)

este timpul masurat in functie de pozitia Soarelui pe cer si poate fi masurat cu un ceas solar. Ziua solara incepe in momentul in care Soarele trece prin dreptul meridianului local (amiaza) si se termina dupa aproximativ 24 ore, cand Soarele se gaseste din nou in dreptul meridianului local. Datorita miscarii Pamantului in jurul Soarelui si a pozitiei axei sale de rotatie in raport cu planul orbitei, durata zilei solare se modifica in timpul anului, fiind mai scurta in luna martie (26-27 ) si septembrie (12-13) decat in lunile iunie (18-19) si decembrie (20-21)

Atat pentru azi.


Read more!